E seară. E feerie de iarnă. În
sfârșit a venit! E vreme de stat în casă cu o carte bună pe genunchi și cu o
cană de ceai aburind în mână. Ce poate fi mai încântător decât dansul fulgilor
de nea ce se aștern alene pe nemărginita țărână înghețată?! Regăsesc amănunte
din copilărie în mirosul cozonacilor pe care mama i-a pregătit pentru Crăciun
și retrăiesc bucuria infantilă la contacul cu portocalele oranj care se uscau
în geamul bunicii…
Vreau să vă urez și eu să vă
bucurați de sărbători fermecate, pline de beatitudine și de cumpătare! Crăciun
luminat și un An Nou pe care numai în cărți ni-l putem închipui!
Acum vin cu un mic extras dintr-o
publicație pe care aș reciti-o la nesfârșit: “Îmi place să-mi închipui, mergând
pe anumite drumuri, că le-am însemnat, le-am semănat cu coji de portocale, ca să
nu le uit.”- Cella Serghi, Această dulce povară,
tinerețea. Și ce ar merge lângă un minunat roman? O melodie
relaxantă care ne bucură auzul: https://www.youtube.com/watch?v=QXpXTmxUhrA
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu